Un fluture alb ne deschide scena
Ne ia rasuflarea
Ne sterge visarea.
Cine mai stie de iarna?
Nimic nu s-aude.
Totul e doar o amintire a imaginatiei plapande.
Un ghiocel firav
Dar, pare-mi-se destul de brav
Da drumul la simfonie ,
Descopera bagheta din care iese armonie ,
O flutura-n aer cu gratie ,
Pana ce instrumentele intra in disgratie.
Un greiere basist neindemanatic
Ordona oprirea zborului fanatic.
Fluturele cel alb reintra-n spectacol.
Ocoleste orchestra ca pe-un obstacol
Isi misca aripile incep spre nevazut.
Dispare incet in necunoscut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu